Empatia poate fi învăţată, dar nu este mereu benefică

Dacă politicienii ar putea învăţa să empatizeze cu alţi oameni şi cu vieţile lor, ei ar trece la treabă să rezolve problemele omenirii. Aţi auzit ideea asta până acum? Noi da.

Întrebarea care se pune este următoarea: pot oamenii să înveţe să aibă empatie? Un studiu recent sugerează că într-adevăr empatia poate fi învăţată. Dar un om poate învăţa atât să fie mai empatic, cât şi să fie mai puţin empatic.

Publicat în revista PNAS, din studiu reiese că a vedea oameni care răspund cu empatie la durerile altuia face să-ţi crească sentimentul empatiei. În acelaşi timp, învăţăm de la oameni lipsiţi de empatie să fim mai puţin empatici.

Se ştia deja că empatia se învaţă în copilărie, dar e mai puţin clar dacă şi cum se schimbă empatia pe măsură ce înaintăm în vârstă. Reiese că mediul social în care cineva trăieşte are un mare efect.

"Rezultatele noastre indică faptul că mediul social pe care-l creezi are efect pe termen lung asupra dezvoltării sau diminuării empatiei", a declarat Grit Hein de la Universitatea din Würzburg, Germania, care a condus echipa realizatoare a studiului. "Dacă avem modele empatice, chiar dacă sunt străini, şansele noastre să învăţăm empatia sunt mai mari", a precizat Hein.

Empatia se învaţă prin interacţiune socială

Oamenii nu se nasc empatici, doar aproximativ 10 la sută din capacitatea noastră empatică este moştenită genetic, restul se învaţă în timpul copilăriei.

"Dacă empatia este interţesută în comunităţile sociale, atunci copilul are şansele cele mai mari să înveţe empatia. Cu cât o folosim mai mult, cu atât ne percepem pe noi ca pe nişte persoane empatice", a declarat Sarah Mears, directoare a Empathy Lab, o organizaţie de caritate din Marea Britanie.

Mears a mai explicat că, în timp ce interacţiunile sociale sunt importante pentru dezvoltarea empatiei, şi cărţile au un aport uriaş şi ne pot ajuta să simţim empatie pentru oameni din afara mediului nostru social obişnuit.

"Când citim suntem transpuşi într-o poveste şi empatizăm cu personajele. Este ca un simulator de zbor pentru minte, deci simulăm ce putem trăi în viaţa reală. Aceasta oferă oamenilor experienţe empatice, poate chiar înainte de a avea parte de ele în viaţa reală", a adăugat Mears.

Empatia poate naşte tribalism

Când oameni le cer altor oameni să arate empatie, să-şi imagineze cum e "să fii în pielea celuilalt", scopul este crearea unei experienţe emoţionale împărtăşite. Şi adesea asta ne face să ne simţim bine. Experimentăm bucurie şi căldură sufletească atunci când dăm dovadă de compasiune, mai ales dacă e legată de posibilitatea de a oferi ajutor. Studii arată că aceasta activează mecanisme de recompensă în creier. Din perspectiva evoluţiei, empatia ajută la formarea unor legături de grup şi la dezvoltarea unor principii morale comune.

Dar este mila faţă de celălalt benefică tot timpul? Cercetătorii sugerează că empatia poate fi asociată cu a fi părtinitor. Empatia te poate face să îţi alegi favoriţi, oameni sau cauze cu care te identifici şi care sunt adesea oameni, lucruri sau idei din sfera ta socială.

Aceasta se numeşte efectul victimei identificate şi creează o situaţie în care suferinţa unei persoane pe care o cunoşti poate conta mai mult decât suferinţa a o mie de oameni pe care nu-i cunoşti.

Hein a declarat că empatia trebuie combinată cu alte valori pentru a avea un efect pe termen lung asupra societăţii. "Empatia este bună deoarece creează conexiuni imediate, dar pentru ca acestea să se menţină este nevoie de norme sociale, cum ar fi respectul şi dreptatea", a declarat Hein.

A răde de necazul cuiva înseamnă o eliberare temporară de empatie

De ce râdem când un clown cade pe scară sau îşi ia o tartă în plină figură?

Într-o situaţie normală am simţi empatie pentru persoana rănită, dar comedia ne permite să luăm pauză de la empatie într-un mediu înconjurător sigur. Psihologii cred că am dezvoltat asta ca pe o cale de a gestiona preţul empatiei.

"Ştim că empatia poate duce la disconfort şi ne poate prejudicia sănătatea mintală dacă nu suntem capabili să o dozăm. Acest disconfort poate duce la sindromul burnout, care în cele din urmă conduce mai degrabă la retragere decât la colaborare", a afirmat Hein.

Mulţi oameni au realizat această experienţă după ce au fost expuşi constant unor imagini şi materiale video cu scene de război în mediile de socializare. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi unor oameni care au membri ai familiei în îngrijire permanentă sau care lucrează în sectorul de îngrijire.

Despre comedie doar atât: "Este o situaţie ca în desenele animate, când nu vedem personajele comice ca pe nişte persoane reale. Publicul este detaşat şi dintr-o dată devin acceptabile lucruri care în viaţa normală nu sunt aşa". Este o situaţie în care nu este nevoie să fim empatici. Punem empatia între paranteze şi acest sentiment de uşurare ne face să râdem, a conchis Hein.